Phuket are reputaţia de a fi insula cea mai turistică, cea mai aglomerată şi cea mai depravată din toată Thailanda. Pentru mine, fusese mai mult o curiozitate, dar şi un popas util pentru a explora coasta de vest a ţării, unde vremea era favorabilă în luna noiembrie, când ajunsesem eu.

Între două incursiuni pe insulele din zonă, viaţa de noapte continua nestingherită, iar eu mă apropiam de ea cu paşi ezitanţi, de la distanţă. Într-o seară am mers, împreună cu Nick, amicul cu care venisem, la unul din barurile aflate pe plajă, decorat în stil jamaican şi cu muzică reggae, perfect pentru atmosfera de vacanţă. Acolo am cunoscut un tânăr american, pe nume Alex, care ne-a convins să încercăm mai multe cocktailuri locale. După ce a descoperit că nu avea de-a face cu un cuplu, aşa cum îşi închipuia el, a căpătat curaj şi devenit şi mai sociabil.

– Adevărata viaţă de noapte, care face faima insulei Phuket, se află în Patong, ne-a dezvăluit el. Nu vă pot descrie ce e acolo. Trebuie să vedeţi cu ochii voştri.

– Unde e asta? a întrebat Nick, într-o doară.

– Nu e departe, s-a înviorat Alex. E doar la câţiva kilometri de aici. Dacă vreţi, vă duc eu.

– A, nu, acum e târziu, am intervenit eu.

Nu eram deloc convinsă că ar fi fost o idee bună.

– Da, acum suntem cam obosiţi, mi-a ţinut isonul Nick.

Dar Alex nu s-a lăsat.

– Haideţi să mergem toţi trei mâine seară. E ceva ce trebuie să vedeţi, măcar o dată!

– Hm. Nu ştiu. Poate…, am ezitat eu.

Dar imediat au început să mă macine îndoielile. „Până la urmă, dacă e una din atracţiile locale… de ce nu?”, mi-am spus.

Părea genul de loc unde nu aş fi mers în veci de una singură, dar eram totuşi curioasă să văd cum e. „Poate ar fi mai bine să profit de ocazie, dacă tot mi se oferă companie”, mi-am spus.

Când am ajuns în Patong, la căderea serii, nu mi-a venit să cred ochilor ce concentraţie de baruri, cluburi de striptease şi prostituate adăpostea acel loc. Era plin de lume, de partea cererii şi a ofertei deopotrivă. Majoritatea localurilor aveau animatori, costumaţi care de care mai extravagant, care aproape te trăgeau de mână ca să te convingă să intri. Unele din fete, deşi machiate intens, păreau nişte copile abia ajunse la vârsta adolescenţei. Altele, la o privire mai atentă, se dovedea că erau de fapt băieţi – era vorba de aşa zişii „lady-boys”. Prostituţia nu era legală, dar era tolerată, în special în locuri precum Patong.

Pentru mine, a fost ca o excursie la un muzeu al naturii umane: treceam pe strada principală, Bangla Road, şi observam cu uimire costumele, machiajul, dar şi comportamentul animatorilor, respectiv al turiştilor. Dacă nu aş fi fost flancată de Nick şi de Alex, nu cred că aş fi suportat agresivitatea cu care angajaţii barurilor şi cluburilor abordau potenţialii clienţi. Mă simţeam privită chiar cu ostilitate de către unele prostituate, care păreau să-mi spună, precum nişte pisici sălbatice, cu foamea stârnită de apropierea prăzii: „Un singur bărbat nu-ţi ajunge, ticăloaso? Lasă-ne şi nouă măcar unul!”.

Nu îmi făceam speranţe să găsesc un loc unde să vreau să mă aşez, în acel peisaj, dar Alex a găsit pentru noi un bar unde se cânta muzică rock, live. Locul s-a dovedit destul de prietenos şi muzica nu era deloc rea, aşa că m-am destins repede. Nu am apucat să bem câte o bere fiecare că am fost asaltaţi de trei thailadeze îmbrăcate în halate albe ca de doctori, foarte scurte şi decoltate, care dădeau de băut clienţilor direct din seringi de plastic. Amuzaţi, am plătit şi noi câte o „seringă” de fiecare, care ne-a fost turnată direct pe gât. După aceea, am urmărit un solist local care se chinuia să interpreteze nişte melodii rock celebre, dar vocea lui firavă era total nepotrivită cu muzica, motiv pentru noi să ne amuzăm şi mai tare.

Cocktailul din seringă trebuie să ne fi dat mult curaj pentru că, ieşiţi din nou în stradă am acceptat să fim conduşi la unul din multele baruri din apropiere, care îşi făcea reclamă cu un „ping-pong show”. Văzusem o astfel de reclamă în multe locuri dar nu ştiam ce însemna. Fiind în companie de încredere şi dornică să aflu, am intrat deci la un „ping pong show”.

Pe scenă avea loc un număr de streaptease. Nu i-am dat prea multă atenţie, ci am comandat câte o bere fiecare şi ne-am continuat conversaţia. La un moment dat, am observat cu coada ochiului că stripteusa începuse să scoată din vagin diferite obiecte, care de care mai surprinzătoare: nişte lanţuri foarte lungi, apoi nişte beţe, apoi nişte globuri. Dar eu tot nu înţelegeam care era legătura cu jocul de ping-pong! Aşa că mi-am propus să o întreb pe una din fetele care serveau la masă. Muzica fiind foarte tare, nu auzeam mai nimic, iar ea nu părea să mă fi observat şi trecea pe lângă mine în viteză, aşa că fără să-mi dau seama am apucat-o uşor de braţ.

Cum am atins-o, ea a început să protesteze violent şi să gesticuleze ameninţător la adresa mea. Probabil că atingerea personalului se taxa la rândul ei, sau era interzisă pentru că doar aşa se puteau clienţii mulţumi doar cu privitul, căci altfel nu îmi explic ce a urmat. Doi bodyguarzi au venit imediat şi, ignorând complet explicaţiile noastre, ne-au scos pe toţi trei afară cât ai zice peşte!

Nu ştiam dacă să mă amuz sau să mă revolt. Însă Alex şi Nick râdeau de mine de se prăpădeau. Câteva momente mai târziu, când ne-am aşezat pe plajă să vorbim în linişte, amicii mei mi-au dezvăluit secretul pe care toată lumea îl ştia, numai eu nu îl ghicisem. Dacă aş mai fi avut puţină răbdare, poate că aş fi văzut şi o minge de ping-pong ieşind din vaginul acelei femei, pentru că în asta consta show-ul de fapt!

A fost prima şi ultima experienţă din viaţa mea ca spectator într-un club de noapte. Cu această ocazie, m-am lecuit definitiv de orice curiozitate în materie. Poate că într-adevăr, fără acea experienţă, Patongul nu ar fi fost Patong, dar şi aşa a fost prea mult pentru mine!

Când ajunsesem în Thailanda, apreciasem enorm accesibilitatea serviciilor, fusesem încântată să descopăr că, oriunde m-aş afla, la orice oră din zi sau din noapte, puteam găsi la doar câteva minute distanţă orice aş fi avut nevoie, de la mâncare şi băutură la suverniruri, oferte turistice, taxiuri sau saloane de masaj. Pe de altă parte, însă, am înţeles rapid că în „ţara zâmbetelor” amabilitatea putea fi o simplă mască, iar ceea ce se vroia a fi un surâs prietenos era uneori doar un rânjet marcat de cupiditate. În partea întunecată a Thailandei, totul era de vânzare, şi orice era permis, cu condiţia să aducă bani.