Un montaj video despre călătoria mea în capitala Nepalului şi despre monumentele UNESCO din valea Kathmandu, aşa cum arătau ele înainte de a fi devastate de cutremurul din 2015

(varianta în română a textului este redată mai jos)

Capitala Nepalului este săracă în bani dar bogată în suflet…

Numai piaţa centrală (Durbar) amintea de vremurile de glorie

când a fost creat autenticul stil architectural Newar

ilustrat de palatul fostei familii regale

sau de locuinţa zeiţei încarnate a oraşului (Kumari).

Oamenii se adunau aici seara

sau doar se opreau pentru cumpărături…

Copii nepalezi par mereu blânzi şi drăgălaşi

se joacă pe străzi cu orice găsesc.

De sus de pe deal se vede întregul oraş,

de pe terasa vechiului templul Swayambhunath

cunoscut şi ca „templul maimuţelor”.

Templul budist este construit în jurul unei grandioase cupole

şi dăruit cu sute de steguleţe de rugăciune.

Oraşul Patan nu era mai puţin mândru de moştenirea sa medievală:

o piaţă Durbar conservată exemplar,

în faţa unui elegant palat regal,

sculpturi fine în lemn pe frontispicii

şi străduţe fermecătoare.

La fel era şi fosta capitală regală Bhaktapur,

cu templele ei pe multe etaje,

păzite de statui de piatră masive

şi altare cu acoperişuri în formă de clopot.

Pashupatinath e un sit hindus de 2400 de ani vechime

este un amplu complex de temple unde vine multă lume pentru a se ruga.

Unii aduc hrană şi mănâncă pe malul râului

iar ceva mai jos, e locul unde se incinerează morţii.

Vacile sacre colindă liber

iar copiii se joacă în apele râului Bagmati.

La Boudhanath trăiesc numeroşi budişti tibetani.

Credincioşii înconjoară domul în sensul acelor de ceasornic,

de-a lungul clădirilor viu colorate

sau urcă pe acoperiş

pentru a contempla statuile.

Rugăciunile lor sunt scrise pe steguleţe

sau în interiorul cilindrilor care alcătuiesc moriştile de rugăciune,

pentru a fi duse de vânt…

În urma cutremurului de magnitudine 7.8 care a avut loc în 2015, numai câteva din aceste clădiri UNESCO au rămas în picioare…