Un montaj video despre călătoria mea în capitala Nepalului şi despre monumentele UNESCO din valea Kathmandu, aşa cum arătau ele înainte de a fi devastate de cutremurul din 2015
(varianta în română a textului este redată mai jos)
Capitala Nepalului este săracă în bani dar bogată în suflet…
Numai piaţa centrală (Durbar) amintea de vremurile de glorie
când a fost creat autenticul stil architectural Newar
ilustrat de palatul fostei familii regale
sau de locuinţa zeiţei încarnate a oraşului (Kumari).
Oamenii se adunau aici seara
sau doar se opreau pentru cumpărături…
Copii nepalezi par mereu blânzi şi drăgălaşi
se joacă pe străzi cu orice găsesc.
De sus de pe deal se vede întregul oraş,
de pe terasa vechiului templul Swayambhunath
cunoscut şi ca „templul maimuţelor”.
Templul budist este construit în jurul unei grandioase cupole
şi dăruit cu sute de steguleţe de rugăciune.
Oraşul Patan nu era mai puţin mândru de moştenirea sa medievală:
o piaţă Durbar conservată exemplar,
în faţa unui elegant palat regal,
sculpturi fine în lemn pe frontispicii
şi străduţe fermecătoare.
La fel era şi fosta capitală regală Bhaktapur,
cu templele ei pe multe etaje,
păzite de statui de piatră masive
şi altare cu acoperişuri în formă de clopot.
Pashupatinath e un sit hindus de 2400 de ani vechime
este un amplu complex de temple unde vine multă lume pentru a se ruga.
Unii aduc hrană şi mănâncă pe malul râului
iar ceva mai jos, e locul unde se incinerează morţii.
Vacile sacre colindă liber
iar copiii se joacă în apele râului Bagmati.
La Boudhanath trăiesc numeroşi budişti tibetani.
Credincioşii înconjoară domul în sensul acelor de ceasornic,
de-a lungul clădirilor viu colorate
sau urcă pe acoperiş
pentru a contempla statuile.
Rugăciunile lor sunt scrise pe steguleţe
sau în interiorul cilindrilor care alcătuiesc moriştile de rugăciune,
pentru a fi duse de vânt…
În urma cutremurului de magnitudine 7.8 care a avut loc în 2015, numai câteva din aceste clădiri UNESCO au rămas în picioare…