Un montaj video despre călătoria mea în Pokhara şi drumeţia în masivul Annapurna din Nepal – Date fiind vârfurile de 7-8000 m care domină peisajul, cel de 3210 m pe care am urcat eu este numit de localnici “deal”…

(varianta în română a textului este redată mai jos)

Călătoria a început în oraşul Pokhara,

pe malul unui lac de munte

plin de bărci pescăreşti,

unde viaţa era simplă

şi cufundată în linişte…

Norii ascund ceva:

marile vârfuri ale munţilor Himalaya!

Mersul cu autobuzul e o adevărată aventură

dar peisajele merită efortul…

Traseul pe munte porneşte dintr-o vale de râu,

apoi continuă peste dealuri verzi,

prin sate cu case micuţe.

La 2000 de metri altitudine se cultivă banane

precum şi mult orez…

E plin de flori

şi de fluturi…

Dimineaţa e răcoroasă la cabană…

Mă simt fericită să urc mai departe,

mergând chiar pe sub nori.

Poteca e tot mai abruptă

iar treptele sunt necruţatoare!

Păstorii localnici încep de tineri!

Diseară: cameră rece dar duş fierbinte…oh, da.

A doua zi, ceaţa rămâne în urmă,

e vremea pentru a străbate jungla,

trecând pe lângă cascade

şi încercând să ţin pasul cu bravii cărăuşi.

Pentru cea mai bună privelişte, trebuie să mă trezesc devreme.

Munţii sunt încă adormiţi (la fel şi eu),

însă treptat soarele îi trezeşte,

iar spectatorii se adună

să admire vârfurile Dhaulagiri (8167m) şi Annapurna Sud (7219m).

Victorie!

Poon Hill, la umila altitudine de 3210m.

Curând, trebuie să-mi iau la revedere,

urmează o coborâre abruptă

(totuşi, nu prea abruptă pentru aceşti cai),

cascade, din nou,

şi o pădure magică…

Drumul e pe sfârşite

dar frumuseţea muntelui e nesfârşită…